Tinerii din ATORG se implică în construirea mănăstirii din München

Noi, tinerii din ATORG vă spunem de ce ne dorim o mănăstire ortodoxă românească în München :-)

Pentru mine, fiind născuta aici, în Germania, cu părinți români, credința ortodoxa a fost întotdeauna un mod de viață, care mi-a păstrat identitatea mea românească. Faptul că am început studiul în München, a însemnat și un început nou, alături de oamenii din cadrul Centrului Bisericesc, care mi-au devenit mai apoi prieteni. Având în vedere că Centrul Bisericesc este format din oameni credincioși, darnici și plini de dragoste are o mare însemnătate pentru numeroșii tineri, dornici de inițiative, din ATORG. În acești ani de cand sunt aici am observat că tinerii din ATORG, ca și toti ceilalți enoriași, au nevoie de un loc de rugăciune și de pace, în care își pot revigora viața duhovnicească zi de zi.

 

Proiectul mănăstirii înseamnă pentru tineri o realizare la care contribuie fiecare după putința lui și un mod de a lega și întării familia noastra mare. Eu cred că este nevoie de mănăstire în special pentru a înnoi în sufletele românilor credința strămoșească și în al doilea rând identitatea națională, așa cum a fost și in cazul meu in particular.

 

(Corinna V., studentă, născută în familie de români în Germania)

 

Când merg în România mergem la mănăstiri. Mi se pare unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le poți face când ești în concediu în România. Ne împachetăm cu merinde pentru drum și cereri in suflet pentru Dumnezeu și pornim la drum de obicei dimineața foarte devreme. Ce frumos să participi la Sfânta Liturghie de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului la Manăstirea Râmeți sau Sâmbăta!

Mă bucur că se construiește un Centru Bisericesc și o Mănăstire la Munchen. Mă bucur că au demarat lucrările de pregătire a terenului și că în curând o să înceapă construcția clădirilor. De abia aștept să se finalizeze proiectul, să se termine construcțiile și să se sfințească biserica, așa încât să putem merge la slujbă la mănăstire aici în Munchen. O să fie ca și cum am merge acasă!

                                            (Maria D., funcționară, de 13 ani în München)

Când vii pentru câteva luni în München, aștepți să găsești cât mai repede o legatură cu “acasă”. Nu ai timp de pierdut să aștepti să treacă timpul până te obisnuiești, ci ai nevoie de ceva pe moment care nu te lasă să-ți pierzi identitatea printre străini. Pericolul pierderii identității fiind foarte mare, mai ales aici în München unde sunt foarte multe diferențe culturale. Și atunci iți dorești să găsești o biserică ortodoxă, cu icoanele și căldura pe care le oferă bisericiile din Romania și iți dorești un spațiu, unde prin diferite activități să poți readuce atmosfera de-acasă împreună cu ceilalți români. Pentru aceasta, nu este de-ajuns un lăcaș de altă confesiune închiriat pentru două ore duminica, ci este trebuință de o biserică și de un așezământ deschise permanent, care să te primească oricând ai nevoie de o alinare sufletească. Pentru că nevoia ta nu poate fi programată doar pentru două ore duminica… De aceea este necesară construirea unui centru bisericesc ortodox și a unei mănăstiri care să fie aproape de sufletele oamenilor!

 

                                         (Camelia H., studentă venită cu program Erasmus)

Construirea unui așezământ pentru românii din München și împrejurimi este foarte importantă din mai multe motive. Posibilitatea participării la slujbe într-o Biserică adevarată ortodoxă, românească, precum și la diferite activități culturale și de recreere alături de români, aduce un colț de Românie în țara unde cărările vieții ne-au condus. Acest lucru contribuie la păstrarea identității românilor și facilitează demersul nostru de a le arăta și prietenilor noștri de altă nație cele mai frumoase valori ale poporului nostru. A avea în apropiere un astfel de centru al cărei inimi bate românește ne întărește speranța că le vom putea transmite copiilor noștri născuți aici limba română, tradițiile românești și valorile ortodoxe. Nădăjduim că prin construirea spațiilor necesare, se vor putea desfășura diferite cursuri și activități pentru copiii mici și mari. De asemenea, ducerea la bun sfârșit a acestui proiect ne poate demonstra că și noi românii putem fi uniți. Fiind conștienți de impactul pozitiv pe care o să îl aibă pentru românii care sunt aici și care vor veni în viitor, trebuie să ne găsim fiecare părticica de jertfă pentru susținerea proiectului, având în inima și ceea ce spunea părintele Nicolae Steinhardt "Dăruind, vei dobandi". Să ne ajute Dumnezeu să participăm la inaugurare cât mai curand!

 

(Ramona și Markus F., programatori, familie româno-germană)

Încep prin a spune ca atunci când am venit în Germania,  Parohia din München a fost pentru mine o oaza de liniște și rugăciune - un colț de Românie; eu, care în Dubai mă bucuram de slujbe doar de Paște și Craciun (din mila Lui Dumnezeu și cu bunăvoința Mitropolitului din Moldova, bunul Protosingel Nicodim ne fericea pe toți cu  prezenta sa). Trebuie sa precizez totuși ca la început impactul a fost puțin ciudat prin faptul că slujirea era ortodoxă în biserică catolica (desigur, în scurt timp acea stare de incompatibilitate a dispărut din mintea mea), insa asta de fapt este realitatea. Vestea construcției biserici Mănăstiri m-a bucurat foarte mult, o mare binecuvântare, deci in sfârșit vom fi acasă cu adevărat (slujbă românească ortodoxă în biserică româneasca). Noi românii ne tragem dintr-un neam ce în satul, orașul lor la loc de cinste era biserica, care nu lipsea sub nici o formă; deci, pentru mine este clar ca biserica Mănăstire este o necesitate pentru toți atât tineri cât și bătrâni (așa cum este acum formată mica noastră comunitate - sătucul nostru din Munchen)

 

(Veronica B., asistentă la sterilizare, venită din Dubai)

Din când in când mă întreb cum ar putea deveni copiii pe care îi vedem la biserica dacă nu ar știi de ortodoxie și biserică. Acești copii, la fel ca și noi, dacă nu ar veni la biserică, nu știu cum ar găsi o explicație de ce e nevoie să fim buni și smeriți, iertători sau ajutători. Societatea zilelor noastre ne arată cum să nu fim ortodocși și cum să ne creștem egoismul și asertivitatea. Un așezământ românesc îi va putea face pe copiii copiilor noștri să se întrebe despre religia și tradițiile poporului nostru și mai ales să îl întâlnească pe Dumnezeu și în acest colț de lume.

 

În Olanda, situația e diferită. Acolo legile sunt de așa natură că nu prea se permite contrucția de așezăminte noi. Și, în general, credincioșii sunt mai puțini decât aici, asfel încât, dacă o biserică veche ajunge să fie cumpărată de către o parohie românească, e o mare realizare.

 

(Georgeta I., programator, venită din Olanda)

Întrucât biserica reprezintă pentru mine parte a identității mele sau mai bine spus, baza identității mele, în ziua când am ajuns în Muenchen am căutat o biserică românească aproape de locuința mea. Am avut mare bucurie să aflu de existenta capelei Sf Siluan, astfel că a doua zi m-am și dus în acel loc, mai ales că mi-a atras atenția faptul că aici slujește un episcop. Aici am găsit o comunitate românească în care am simțit că oamenii sunt în comuniune unii cu alții, fapt care m-a impresionat, întrucât nu mi se pare puțin lucru a înfăptui și apoi a ,,menține” această stare de către un păstor de suflete, iar apoi, pentru că fiecare persoană în parte ,,trebuie”, în acest caz, să facă eforturi constante pentru a-și îmbunătăți comportamentul interior și exterior de dăruire. Iar această dăruire a lor am simțit-o de mai multe ori, de exemplu, prin invitațiile oferite de a mă alătura lor atunci când se întâlneau, dar până la urmă chiar și printr-un gând bun transmis sub forma unui zâmbet: poate părea un gest nesemnificativ, dar venit și din partea semenului tău de aceeași naționalitate, are rolul de a nu te simți un străin printre ,,ai tăi”, dincolo de odihna pe care în general acesta o conferă inimii. Fiind o persoană venită singură pe meleaguri nemțești să își caute de lucru, la care trebuie să adaug și faptul că nu stăpânesc încă limba germană, am fost ajutată foarte mult de oamenii de aici și practic: fie cu traducere, fie cu informații legate de diferite formalități sau proceduri, ori altele. Mărturisesc că am simtit și simt o mare binecuvântare de la Dumnezeu că am întâlnit aici persoane care m-au ajutat atât de mult…

 

În ceea ce privește înființarea așezământului religios, mi-ar fi plăcut să găsesc aici o mănăstire, așa cum există în România. În ,,biserica mea” pur și simplu am sentimentul că sunt acasă.  E un sentiment pe care nu îl pot descrie de fapt. Aș putea reda ca ,,efecte” personale faptul că acolo Îl simt pe Dumnezeu mai aproape de mine, ca sufletul mi-e ,,mai” viu, că rugăciunea e mai ,,clară”. Pentru că deocamdată nu există aici o mănăstire ortodoxă românescă, unde oamenii pot merge să se liniștească și să se reculeagă de lumea modernă, conștientizez mai profund rolul acestora în viața mea și realizez cât de binecuvântată e România cu atâtea asemenea lăcașuri.

 

(Iulia G., psiholog, nou venită în München cu serviciul)

 

Poze cu tinerii ce au depus mărturie