Sfinți Patroni - Sfinţii Martiri Brâncoveni și Sfântul Martir Vitus

La momentul fondării ATORG, am considerat potrivit ca să-i avem ca ocrotitori spirituali pe Sfinţii Martiri Brâncoveni, Constantin Voievod împreună cu fiii săi Constantin, Ştefan, Radu şi Matei şi cu sfetnicul Ianache. Dorim să avem în atenţie modelul dragostei de Dumnezeu şi de neam a acestor mucenici, care au ales să îşi asume calitatea lor de creştini, de fii ai lui Dumnezeu, preferând crucea grea a martirajului decât negarea credinţei creştine. Dumnezeu să ne ajute să urmăm exemplul Sfântului Constantin Voievod, care a renunţat la o viaţă confortabilă pentru a îl mărturisi pe Hristos: „De legea creştină nu mă las, căci în ea m-am născut şi am trăit, şi în ea vreau să mor!". Dorim să urmăm sfatul Sfântului Constantin Voievod, anume să ne reamintim constant că toate beneficiile materiale ce le avem – mai ales aici în diaspora – sunt trecătoare şi un singur lucru ne aparţine cu adevărat, anume sufletul; pe care trebuie să-l păzim, dacă dorim să dobândim viaţa veşnică. „Fiilor, fiţi bărbaţi! Am pierdut tot ce aveam pe astă lume. Nu ne-au mai rămas decât sufletele. Să nu le pierdem şi pe ele, ci să le ducem curate înaintea feţei Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru!". Să urmăm acest îndemn şi să-l transmitem şi copiilor noştri. Dorim să urmăm exemplul celor cinci martiri tineri care, cu dragoste fiască şi curaj, urmând îndemnul şi exemplul tatălui lor, au preferat martirajul decât să de lepede de credinţa în care s-au născut şi au crescut. Dorim să avem curajul copilului Matei, care, chiar dacă mai întâi a ezitat, ascultând de tatăl său şi de inima care îi ardea pentru Hristos, a urmat exemplul fraţilor săi.

Noi, trăind acum într-o ţară de adopţie, dorim să ne integrăm în societatea de aici. Dorim însă nu o integrare superficială, ci una de profunzime, pe care o considerăm a fi integrarea în familia prietenilor lui Dumnezeu din aceste locuri, cunoaşterea sfinţilor locului şi apropierea de ei. Deoarece suntem conştienţi că avem nevoie atât de exemplul cât şi de ajutorul rugăciunii lor. Am observat că vieţile sfinţilor din Apus sunt foarte asemănătoare cu cele ale sfinţilor din Răsărit, semn că omul poate îşi poate trăi credinţa şi se poate mântui oriunde. Astfel, am luat drept patron şi un sfânt al locului, pe Sfântul Martir Vitus. Viaţa sa ne demonstrează că niciodată nu e prea devreme să ne asumăm condiţia de creştin, sfântul Vitus dându-şi viaţa pentru Viaţă la o vârstă foarte fragedă (13 ani). Pentru credinţa sa şi-a înfruntat chiar tatăl, ceea ce ne arată că nimeni – nici chiar părinţii noştri – nu trebuie pus pe un loc mai sus decât Dumnezeu în inima noastră. La fel ca Sfinţii Brâncoveni, Sfântul Vitus a renunţat la o viaţă comodă pentru a mergea pe cărarea cea strâmtă a mântuirii.