26-27 mai 2018: Pelerinaj la cimitirul eroilor români din Soultzmatt

Anul acesta, cu o zi înaintea sărbătorii Rusaliilor, pe 26 mai, noi, un grup de tineri din ATORG, am luat parte la slujba anuală de pomenire a eroilor români de la cimitirul Soultzmatt din Franţa, unde au fost comemoraţi cei 678 de eroi români care acum 100 de ani şi-au jertfit viaţa pentru neam în primul război mondial.

În ii de sărbătoare, cu flori şi cu emoţie ne-am întâlnit în Offenburg, de unde am plecat de dimineaţa spre Soultzmatt. Peisajele şi drumul întreg prin regiunea viticola a Franţei şi prin câmpurile însorite cu maci au fost pentru privire o adevărată încântare!

La Soultzmatt am fost impresionaţi de frumuseţea şi neprihănirea locului unde se odihnesc eroii noştri, în Val du Pâtre, un loc desăvârşit!

Ajunşi în capela din Soultzmatt, am participat la Slujba Sfintei Liturghii săvârşită de IPS Iosif şi de PS Sofian, iar mai apoi, cântând cu toţii într-un glas „Sfinte Dumnezeule“ am mers spre Cimitir, unde Sf. Părinti au omagiat o Slujba de pomenire a eroilor adormiţi, iar la sfârşit cu toţii s-au depus flori în cinstea eroilor noştri.

După-amiaza am petrecut-o în natură, la iarbă verde, unde am avut bucuria să cunoaştem şi alţi tineri din NEPSIS Franţa şi din parohiile apropiate.

Spre seară, ne-am îndreptat spre Offenburg, iar acolo am fost întâmpinaţi cu nedescrisa ospitalitate şi caldură, atât de Părintele Laurenţiu Bacilă, cât şi de familiile gazda, iar mai târziu am avut plăcerea, la o îngheţata, să vizităm centrul oraşului.

A doua zi, de Sărbatoarea Pogorârii Sfântului Duh, ne-am bucurat să luăm parte la Slujba Sfintei Liturghii săvârşită de PS Sofian şi de Părintele Parohiei, şi mai apoi şi la Sărbătoarea Hramului Bisericii oraşului, Biserica purtând hramul "Sfintei Treimi". Sărbătoarea a fost cu atât mai mare, cu cât anul acesta s-au împlinit 25 de ani de la înfiinţarea Bisericii din oraş şi a comunităţii.

După slujbă am fost aşteptaţi cu o mulţime de bunătăţi pregătite de gospodinele parohiei şi ne-am bucurat să petrecem după amiaza împreună şi să ne cunoaştem mai bine.

Spre seară, am plecat cu greu (ca dovadă, ultimii!) spre casele noastre, dar cu sufletul înduioşat şi plin de bucurie şi recunoştinţă pentru că am avut şansa de a cunoaşte atâţia oameni generoşi şi frumoşi, iubitori de tradiţie şi de Dumnezeu!

Îmi doresc să ne ajute Dumnezeu să ne mai întâlnim şi pe viitor şi cât mai mulţi, cu bucurie în numele Lui şi sub acoperământul Duhului Sfânt!

Doamne ajută!
Diana